Class One World Powerboat Championship reprezintă echivalentul pe apa a Formulei 1 si este cea mai spectaculoasă cursă de ambarcaţiuni de mare putere din lume, o competitie alimentată de pasiune si adrenalină ce atrage anual peste 1 milion de privitori si aproximativ 250 de milioane de telespectatori.
10 echipe internaţionale de piloţi, copiloţi şi staff tehnic intră în această bătălie de înaltă clasă tehnologică, de putere financiară si măiestrie a pilotajului, disputându-si cel mai ravnit premiu din lumea sporturilor de viteza pe apa. Ambarcaţiunile din cursă sunt dotate cu dublu motor de 900 de CP, au 14 metri lungime si ating viteze de peste 250 de km/h în condiţii absolut imprevizibile.
Locaţiile curselor, printre care Golful Arabia, Fiordurile Norvegiene si Coasta Mediteranei, sunt pline de exotism si concentrează pe parcursul celor 3 zile de concurs numeroase evenimente mondene.
Interesele tuturor echipelor aflate în cursă sunt reprezentate de International Offshore Team Association al carui presedinte este şeicul Hassan bin Jabor Al-Thani iar sediul central este în Qatar.
Istoria curselor de bărci cu motor începe în data de 6 mai 1956 (la şase ani de la primul Campionat Mondial de Formula 1), cînd căpitanul Sherman ”Red” Crise organizează în Marea Caraibelor celebrul eveniment Miami - Nassau. Cursa de 194 de mile a fost cîştigată de americanul Sam Griffith în nouă ore şi 20 de minute (viteză medie 19,7 mile pe oră), într-o barcă propulsată de două motoare Cadillac Crusader de 215 cai putere. Figură legendară a sporturilor nautice, Griffith moare prematur, în 1963, după ce cîştigă de patru ori cursa caraibeană. În semn de recunoaştere a talentului său, un an mai tîrziu trofeul ce recompensează cîştigătorul Campionatului Mondial Class-1 îi împrumută numele.
Prima cursă europeană se organizează în Anglia, în 1961, între Cowes şi Torquai (179 mile), iar peste un an tradiţia începe şi în Italia cu Viareggio - Bastia - Viareggio, cursă cîştigată de fostul comandant de submarin Attilio Petroni. Totuşi, piloţii americani domină competiţiile Class-1, primul titlu cîştigat de europeni venind în 1978 din partea italianului Francesco Cosetino, pe o ambarcaţiune desenată la Viareggio.
După un recul la sfîrşitul anilor ’80, Class-1 se reorganizează în 1992, cunoscînd o dezvoltare extraordinară atît în planul inovaţiilor tehnice, cît şi a celor sportive. Devine un campionat mondial pe etape, cu participare internaţională şi mediatizare din ce în ce mai mare, iar vitezele atinse de bolizi pe apă depăşesc 200 km/h (bariera celor 100 de mile pe oră fusese bătută încă din 1980).
Pînă în prezent, americanii deţin supremaţia în privinţa titlurilor mondiale cîştigate (14), urmaţi de italieni (12), englezi (7), arabi (6), norvegieni (5) şi cîte unul adjudecat de piloţi din Brazilia, Monaco şi Arabia Saudită (cinci piloţi au cîştigat campionatul la debut). După anii de pionierat din deceniile şase şi şapte, sporturile nautice de viteză au căpătat treptat amploare, banii tot mai mulţi investiţi în tehnică înaltă transformînd ambarcaţiunile Class-1 în adevărate ”miniuzine plutitoare”. Şasiurile, motoarele, măsurile de securitate pentru piloţi s-au îmbunătăţit, şi, asemănător Formulei 1, se folosesc în designul şi construcţia bărcilor materiale şi tehnică împrumutate din industria aeronautică. Astfel, un aliaj de fibră de sticlă, kevlar şi fibre de carbon au înlocuit lemnul în producţia scheletului bărcii (şasiurile Victory domină competiţia în ultimii zece ani), iar forma sa este de două feluri: bot ascuţit (gen şalupă) sau catamaran (preferat în ultima vreme). Motorizarea este diesel sau pe petrol, iar cele două super-motoare de 900 de cai putere ce au monopolizat podiumul în ultimii şapte ani sînt Lamborghini V8.
10 echipe internaţionale de piloţi, copiloţi şi staff tehnic intră în această bătălie de înaltă clasă tehnologică, de putere financiară si măiestrie a pilotajului, disputându-si cel mai ravnit premiu din lumea sporturilor de viteza pe apa. Ambarcaţiunile din cursă sunt dotate cu dublu motor de 900 de CP, au 14 metri lungime si ating viteze de peste 250 de km/h în condiţii absolut imprevizibile.
Locaţiile curselor, printre care Golful Arabia, Fiordurile Norvegiene si Coasta Mediteranei, sunt pline de exotism si concentrează pe parcursul celor 3 zile de concurs numeroase evenimente mondene.
Interesele tuturor echipelor aflate în cursă sunt reprezentate de International Offshore Team Association al carui presedinte este şeicul Hassan bin Jabor Al-Thani iar sediul central este în Qatar.
Istoria curselor de bărci cu motor începe în data de 6 mai 1956 (la şase ani de la primul Campionat Mondial de Formula 1), cînd căpitanul Sherman ”Red” Crise organizează în Marea Caraibelor celebrul eveniment Miami - Nassau. Cursa de 194 de mile a fost cîştigată de americanul Sam Griffith în nouă ore şi 20 de minute (viteză medie 19,7 mile pe oră), într-o barcă propulsată de două motoare Cadillac Crusader de 215 cai putere. Figură legendară a sporturilor nautice, Griffith moare prematur, în 1963, după ce cîştigă de patru ori cursa caraibeană. În semn de recunoaştere a talentului său, un an mai tîrziu trofeul ce recompensează cîştigătorul Campionatului Mondial Class-1 îi împrumută numele.
Prima cursă europeană se organizează în Anglia, în 1961, între Cowes şi Torquai (179 mile), iar peste un an tradiţia începe şi în Italia cu Viareggio - Bastia - Viareggio, cursă cîştigată de fostul comandant de submarin Attilio Petroni. Totuşi, piloţii americani domină competiţiile Class-1, primul titlu cîştigat de europeni venind în 1978 din partea italianului Francesco Cosetino, pe o ambarcaţiune desenată la Viareggio.
După un recul la sfîrşitul anilor ’80, Class-1 se reorganizează în 1992, cunoscînd o dezvoltare extraordinară atît în planul inovaţiilor tehnice, cît şi a celor sportive. Devine un campionat mondial pe etape, cu participare internaţională şi mediatizare din ce în ce mai mare, iar vitezele atinse de bolizi pe apă depăşesc 200 km/h (bariera celor 100 de mile pe oră fusese bătută încă din 1980).
Pînă în prezent, americanii deţin supremaţia în privinţa titlurilor mondiale cîştigate (14), urmaţi de italieni (12), englezi (7), arabi (6), norvegieni (5) şi cîte unul adjudecat de piloţi din Brazilia, Monaco şi Arabia Saudită (cinci piloţi au cîştigat campionatul la debut). După anii de pionierat din deceniile şase şi şapte, sporturile nautice de viteză au căpătat treptat amploare, banii tot mai mulţi investiţi în tehnică înaltă transformînd ambarcaţiunile Class-1 în adevărate ”miniuzine plutitoare”. Şasiurile, motoarele, măsurile de securitate pentru piloţi s-au îmbunătăţit, şi, asemănător Formulei 1, se folosesc în designul şi construcţia bărcilor materiale şi tehnică împrumutate din industria aeronautică. Astfel, un aliaj de fibră de sticlă, kevlar şi fibre de carbon au înlocuit lemnul în producţia scheletului bărcii (şasiurile Victory domină competiţia în ultimii zece ani), iar forma sa este de două feluri: bot ascuţit (gen şalupă) sau catamaran (preferat în ultima vreme). Motorizarea este diesel sau pe petrol, iar cele două super-motoare de 900 de cai putere ce au monopolizat podiumul în ultimii şapte ani sînt Lamborghini V8.
[sursa]
